Scris de Lilian Iordache Lilian Iordache

Categorie: Istorie Locala Istorie Locala

Creat: 06 Aprilie 2011 06 Aprilie 2011

Accesări: 58152 58152

Vă rugăm să evaluați Nota 1 Nota 2 Nota 3 Nota 4 Nota 5  

4. CONCLUZII

Deşi suntem conştienţi de limitele analizei noastre, credem, totuşi, că am reuşit să argumentăm noi ipoteze de lucru în înţelegerea posibilelor semnificaţii ale orientării mormintelor de la Cernica. În cele ce urmează ne vom referi, succint, la patru variante ce pot fi luate în consideraţie: lipsa unei intenţionalităţi în stabilirea orientărilor mormintelor; orientare exclusiv solară; orientare exclusiv terestra; o combinaţie a orientărilor solare cu cele terestre. Referitor la prima variantă, credem că suntem în asentimentul tuturor cercetătorilor care s-au ocupat de necropola de la Cernica când suţinem că orientarea mormintelor era stabilită în mod deliberat de către comunităţile Boian, chiar dacă reperele acestora nu vor putea fi determinate niciodată cu certitudine.

A doua variantă, care atribuie orientărilor exclusiv conotaţii solare a fost lansată în urmă cu trei decenii (Sângeorzan, Ştefan 1980; Sângeorzan 1981). Argumentul principal al teoriei era furnizat de faptul că 96,3% din totalul orientărilor luate în calcul se încadra în cercul solar.

Teoria acredita ideea existenţei unui cult solar, în cadrul căruia defuncţii erau îngropaţi la răsăritul soarelui. Scopul acestei practici era „fie o ultimă încercare disperată de revenire a celui mort la o viaţa activă – «alimentându-l» cu viaţă prin expunerea sa la razele roşii, de sânge, ale Soarelui-răsăritor, fie ideea perpetuării vieţii într-o formă subpământeană” (Sângeorzan 1981). Această teorie, împărtăşită de mai mulţi arheologi şi astronomi şi extinsă şi pentru alte contexte funerare neo-eneolitice (Maxim et alii 2002), prezintă câteva incoveniente majore. Ne referim, în primul rând, la faptul că analizele astronomice au luat în calcul doar orientările mormintelor, neţinând cont de dispunerea acestora în cadrul necropolei. Astfel, a fost anulată din start posibilitatea unei orientări terestre a mormintelor. De asemenea, nu trebuie omis nici faptul că încadrarea majorităţii covârşitoare a mormintelor în arcul solar poate fi o simplă coincidenţă, ştiut fiind că orientarea est-vest a defuncţilor este cea mai des întâlnită, indiferent de epocă sau spaţiu geografic.

A treia variantă, avansată de către noi, aduce în discuţie orientarea terestră a mormintelor de la Cernica. Argumentăm acest punct de vedere prin identificarea clară a unei corelaţii între orientarea mormintelor şi dispunerea acestora în cadrul necropolei, evidenţiată de către analiza spaţială şi dovedită de către metoda metoda χ2. Cum precizam mai sus, numeroase direcţii ale orientărilor mormintelor din gruparea nordică şi sudică par să conveargă, „undeva” la vest de necropolă (Fig. 7), spre locul unde se afla aşezarea (Fig. 1). Această observaţie ar putea fi corelată cu o descoperire efectuată în aşezare: „În săpăturile din 1964 s-au descoperit ruinele unei construcţii de suprafaţă, unică până acum în aşezarea de tip Dudeşti de la Cernica. Destinaţia acestei clădiri, care se evidenţiază clar în raport cu locuinţele obişnuite, nu poate fi încă precizată” (Cantacuzino, Morintz 1968, 10). Din păcate, nu putem preciza exact poziţia acestui edificiu, situat şi el „undeva” la vest de necropolă. În sfârşit, a patra variantă constă într-o combinaţie între orientarea solară şi cea terestră. Deşi poate părea ca o soluţie de compromis, ea nu poate fi exclusă. În acest ultim caz, am putea presupune că orientarea solară era dată iniţial de primul sau primele morminte, după care era respectată de înmormântările ulterioare din aceeaşi zonă a necropolei. În acest fel ar putea fi explicate situaţiile în care în anumite părţi ale necropolei orientările sunt aceleaşi sau apropiate pentru un număr de morminte, tinzând spre o organizare în şiruri (Fig. 7).

Deşi problema orientărilor mormintelor necropolei neo-eneolitice de la Cernica rămâne în continuare deschisă, credem că analiza noastră impune ca punctele de vedere mai vechi, să fie considerate (dacă nu chiar reconsiderate), cel puţin cu multe rezerve. Ne referim mai ales la încercările de plasare din punct de vedere caldendaristic a momentului înmormântării; chiar admiţând intenţionalitatea orientării defuncţiilor după poziţia soarelui la răsărit sau apus, posibilităţile de punere în practică erau mult sub standardele cu care astronomii au încercat să le interpreteze.

Fără îndoială, noile studii pe care ni le propunem şi care vor fi consacrate analizei spaţiale a necropolei, atât planimetric (dispunerea în plan a mormintelor), cât şi altimetric (dispunerea pe verticală, prin studierea adâncimilor acestora) vor contribui la o mai bună înţelegere a structurii interne a necropolei de Cernica.

ALEXANDRU S. MORINTZ

Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”– Centrul de Tracologie,

Bucureşti (România)

E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

RALUCA KOGĂLNICEANU

Muzeul Judeţean „Teohari Antonescu”, Giurgiu (România)

E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

 

• Prec
• Mai departe