Anglia-Ilfov-Tanganu

: Categorie: Casa si Gradina Casa si Gradina; Publicat: 26 August 2010 26 August 2010; Accesări: 4928 4928

Evaluare utilizator: 1 / 5

Titlul este surprinzător: ce legătură are Anglia cu Ilfovul? Fie şi în chestie de capitalism. Să încercăm să eludăm misterul...Se stie, Anglia a fost protocronistă în ale capitalismului. Aici au încolţit germenii capitalismului încă din secolul 17 deci pe vremea protectoratului lui Oliver Cromwell. Avea o agricultură infloritoare. Se spune că pe vremea marii ciume din Londra anului 1665 salvarea si mântuirea au venit de la ţăranii din împrejurimi, care cu toate riscurile de rigoare, i-au aprovizionat pe londonezi cu produse proaspete, neinfestate. Anglia era cea mai mare putere maritimă a lumii şi exportul ei era în floare. Marfa emblematică a Angliei acelor vremuri era renumita “ştofă englezească”. Cererea era uriaşă aşa că s-a trecut, masiv, la creşterea oilor,

ţăranii au fost alungaţi de pe terenurile lor, au migrat către oraşe şi au devenit proletari. Avantajele capitalismului incipient au fost multiple: exista materie primă, se năştea o industrie textilă puternică, industrie care logic şi legic a impulsionat şi alte ramuri pe orizontală, exista forţă de muncă ieftină, etc. Aşa a apărut celebra zicală englezească: “Oaia l-a mâncat pe om”. Creşterea oilor a fost transferată Australiei care avea alte condiţii de hrană şi mediu şi acolo s-a obţinut o lână superioară (fir lung şi subţire). Păşunile englezeşti s-au transformat în altă emblemă: “gazonul englezesc”. Şi, ca să glumim, pe el s-a născut minunea şi jucăria mileniului trecut: fotbalul. Întotdeauna Ilfovul a fost un judeţ eminamente agricol. Marele oraş din interiorul lui a fost şi este un mare consumator de produse agricole proaspete asigurate prompt de harnicii ţărani ilfoveni. Judeţul Ilfov a fost colectivizat în totalitate. Suprafaţa agricolă s-a mărit permanent prin asanări, defrişări, desţeleniri... Şi nu a ramas nici o suprafaţă necultivată. Nu întâmplător în anul 1981, prin decizie a Consiliului de Stat, judeţul Ilfov a fost desfiinţat şi, într-o formă restrânsă, locul lui a fost luat de Sectorul Agricol Ilfov. Menirea acestuia, un apendice al Bucureştilor, era să devină un fel de “centură” alimentară a marelui oraş. Dar a venit anul de răscruce 1989 şi totul s-a schimbat radical în judeţul nostru. Nu ne-am propus să facem o microistorie post-decembristă a agriculturii ilfovene. Jalonăm doar câteva repere importante. În anul 1990, în virtutea inerţiei, agricultura ilfoveană a funcţionat aproape la parametrii anteriori. În anul 1991 a apărut legea 18/1991 care a schimbat din temelii faţa agriculturii româneşti deci şi a celei ilfovene. În baza acestei legi s-au emis adeverinţe de punere în posesie în virtutea cărora posesorii lor s-au înscris în asociaţii agricole sau şi-au exercitat individual dreptul de proprietate. După un debut entuziast agricultura ilfoveană a început să şchioapete şi, an de an, tot mai multe terenuri au rămas necultivate. Emiterea titlurilor de proprietate în anul 2002 a facilitat vânzarea de terenuri agricole către proprietari noi care urmau să le folosească pentru investiţii. Nu cunoaştem cazuri când aceste terenuri au fost achiziţionate pentru a fi cultivate. Dar a venit criza şi atât noii proprietari cât şi vechii (care nu au apucat să le vândă) le-au lăsat “în adormire” (un hâtru spunea “să se odihnească”). Astăzi suprafeţe mari de terenuri agricole sunt necultivate. Să luăm un exemplu concret. În satul Tânganu, comuna Cernica, din cele aproximativ 700 hectare nu sunt cultivate mai mult de 10%. Mai nou pe terenurile nelucrate au apărut... turme de oi. Şi întocmai ca în Anglia secolului 17 terenurile agricole s-au transformat în păşuni. Numai că ţăranii nu au fost alungaţi pentru a face loc nevinovatelor patrupede... Să înţelegem că în viitor în locul improvizatelor păşuni va apare un gazon... românesc. Şi poate pe el va renaşte şi defunctul sport naţional, oina.

Uşoarele urme de ironie din rândurile noastre ascund o mare tristeţe înmagazinată într-o întrebare simplă: încotro se îndreaptă milenara şi infloritoarea agricultură ilfoveană?

Articol publicat in VIITORUL ILFOVEAN - nr. 125/august 2010