Manastirea Cernica l-a primit pe Geo Saizescu.

: Categorie: Stiri recente Stiri recente; Accesări: 3698 3698

Evaluare utilizator: 1 / 5

26 septembrie 2013. Zi de mijloc de toamnă călduroasă, superbă, prietenoasă.
La Mănăstirea Cernica a avut loc un eveniment deosebit: înmormântarea în cimitirul istoricei şi renumitei mănăstiri din comuna Cernica a lui Geo Saizescu. Avea 81 ani (1932-2013).

A fost o personalitate complexă: regizor, scenarist, actor, scriitor, ziarist, "creator" de publicaţii (evident umoristice, specialitatea dumnealui, ex. "Harababura"). Deci, a fost (iata că vorbim la trecut !) una dintre marile nume ale culturii dar, cu precădere, ale cinematografiei româneşti.

Aşa cum era de aşteptat, alături de familie, au fost numeroşi colegi, prieteni, rude, admiratori... care l-au condus pe ultimul drum.. Printre ei s-au detasat prietenul lui deosebit, cunoscutul regizor Ion Cărmăzan şi protagonistul atâtor filme ale maestrului, Sebastian Papaiani. Au fost mulţi colegi de generaţie ai maestrului trecuţi demult de vârsta matură. pe care sub "masca bătrâneţii" (care nu iartă pe nimeni...) nu i-am mai putut recunoaşte.

După frumoasa slujbă bisericească, obişnuită în asemenea ocazii, unde s-a remarcat, în mod deosebit, corul pe mai multe

voci şi mai puţin cei doi preoţi cu voci apatice, copleşite de impunătoarea biserică, "Sfântul Nicolae".

Au urmat luările de cuvânt în asemenea ocazii: mai întâi reprezentantul Universităţii Hyperion unde Geo Saizescu a fost decan al Facultăţii de Arte. Cuvântare apatică, cu voce înceată din care puţini au auzit ceea ce a vrut să spună. A ridicat stacheta cunoscutul regizor, Ion Cărmăzan, prietenul de o viaţă al răposatului care, cu statura sa impozantă şi vocea pe măsură, a ţinut o cuvântare scurtă, la obiect.

Apoi a urmat o fostă studentă a profesorului care a început prin a lăcrima şi a spune că " am terminat institutul prin 2008, cred...", a vorbit incoerent, anemic iar în final a spus că îşi aduce şi dumneaei obolul... prin interpretarea cântecului Mariei Tănase, "Cine iubeşte şi lasă". Moment în care a fost oprită de unul dintre preoţi pe motivul că într-o biserică nu se cântă cântece laice... Au mai fost şi alţi vorbitori pe care, noi, nu-i cunoaştem, iar prezentarea ca şi vorbele lor au fost ... silenţioase... într-o biserică, aşa cum spuneam mai sus, atât de vastă precum cea a "Sfântului Nicolae".

Ceremonia a continuat cu înmormântarea propriu-zisă. La ieşirea din biserică defunctul a fost întâmpinat de o gardă de onoare. Un impresionant şir format din familie, colegi, rude, prieteni, admiratori a urmat cortegiul funerar cu multe, foarte multe coroane şi flori. La coborârea sicriului în criptă au fost trase 3 salve de onoare.

Şi astfel unul dintre cei mai importanţi regizori ai ultimilor 50 ani a trecut în eternitate, în cimitirul Mănăstirii Cernica, foarte aproape de soţia şi fiul cunoscutului actor şi realizator, Florin Călinescu, a fiicei, Luminiţa Gheorghiu (împreună cu soţul ei, Ion Rădoi) ai fostului lider comunist, Gh. Gheorghiu-Dej şi, mai ales, aproape de fosta glorie a fotbalului românesc şi cernicaş, Dumitru Manea.

Dumnezeu să-i ocrotescă în împărăţia lui.

Regizor

Doi vecini (1958)
Un surâs în plină vară (1963)
Dragoste la zero grade (1964) (în colaborare cu Cezar Grigoriu)
La porțile pământului (1965)
Balul de sâmbătă seara (1967)
Astă seară dansăm în familie (1972)
Păcală (1974)
Eu, tu, și... Ovidiu (1978)
Șantaj (1980)
Grăbește-te încet (1981)
Secretul lui Bachus (1984)
Sosesc păsările călătoare (1984)
Secretul lui Nemesis (1987)
Harababura (1990)
Călătorie de neuitat (1994) (serial TV)
Păcală se întoarce (2006)

Scenarist

Doi vecini (1958)
Astă seară dansăm în familie (1972) - în colaborare cu Ion Băieșu
Păcală (1974) - în colaborare cu Dumitru Radu Popescu
Eu, tu, și... Ovidiu (1978) - în colaborare cu Alexandru Struțeanu și Beno Meirovici
Șantaj (1980, în colaborare cu Rodica Ojog Brașoveanu și Mihai Opriș)
Harababura (1990, în colaborare cu Ion Băieșu)
Păcală se întoarce (2006)