Coliba Unchiului Tom. Padurea Caldararu, Cernica. 10-sep-2022

: Scris de Administrator Administrator; Categorie: Atractii Cernica Atractii Cernica; Publicat: 11 Septembrie 2022 11 Septembrie 2022; Creat: 11 Septembrie 2022 11 Septembrie 2022; Accesări: 6824 6824

Evaluare utilizator: 5 / 5

Cand ați văzut sau ați construit ultima data... o colibă adevarată?! Pe câmp, în grădina de la câmp, sau în pădure?! AVERTIZARE: definitia colibei dată mai jos nu este prezentata pentru cei din generatiile mai vechi și fără acces la tehnologia informației.

Actualizare 21-mai-2023

Inca o coliba in padurea Caldararu, amplasata la o intrare in padure dinspre zona Iaason a fost descoperita in 21-mai-2023.

Actualizare 18-sep-2022

FENOMENUL COLIBELOR DIN PADUREA CALDARARU, CERNICA, IA AMPLOARE

În Pădurea Căldărăru, colibele de crengi dar fără paie, au inceput să apară, ca ciupercile după ploaie.

Nu stim dacă aceasta utimă colibă, descoperită ieri 17-sep-2022, are vreo legatură cu publicarea articolului nostru precedent pe tema colibelor, sau cu desenele misterioase de tip O.Z.N-istic, prezentate in articolul "O.Z.N.-urile au aterizat in padurea Cernica." sau dacă aceasta servește ca și culcuș (pe timp de iarnă) pentru șarpele Gane din articolul "Sarpele din Lacul Cernica."

Coliba in cauză, o puteți studia în foto alăturată și în albumul de mai jos.

De data aceasta, coliba este una "țuguiată" și se află lângă o potecă dinspre Valea Adancă. Cel mai probabil, aceasta este utilizată ca adăpost și ca stație de receptare a mesajelor trimise din spațiul "extra-înconjurator", celor care, sau pripășit în această pădure și nu pentru șarpele Gane care totuși, este un șarpe de apă.

În cazul în care cineva poate da mai multe detalii despre motivele apariției acestor colibe in Padurea Căldăraru îi rugăm să ne contacteze de urgență.

Articol inițial: 11-sep-2022

Prezentăm aceasta definitie pentru a fi siguri ca si cei mai tineri înțeleg cu adevarat ce este aceea o colibă, pentru ca acestea nu se mai construiesc atat de des, nu mai sunt la vedere sau nu mai sunt usor accesibile.

Pe vremuri, colibele erau construite foarte des în diverse scopuri, în locuri mai mult sau mai putin izolate. În zona comunei Cernica, cel mai des acestea erau înjghebate de către paznicii culturilor de pe luncile satelor comunei sau în gradinile adiacente satelor, gradinarii noștrii având nevoie și pe timpul nopții de o pază bună... să treacă primejdia rea.

Chiar dacă, de cele mai multe ori, acești paznici nu petreceau noaptea în aceste colibe, oricum erau folosite pe timpul zilei pentru odihna la un pic de umbra, adapost urgent pe timp de ploaie, depozitarea unor unelte manuale agricole sau pur si simplu pentru intimidarea potențialilor pofticioși la roadele altora.

De cand agricultura în satul nostru a devenit o afacere arendată și grădinile din jurul satelor au dispărut, așa a dispărut și necesitatea acestor colibe.

Cel mai des acestea erau încropite din (snopi) de coceni (tulpine de porumb), crengi si ramuri de arbuști sau/si trestie (stuf) și care se găsea din plin (astăzi, cu excepția unei insulițe și a unor maluri, acest stufăriș nu mai există pe lacul Cernica, cea mai mare parte a plaurilor plutitori fiind tocată în anii 1990-1995).

Era o bucurie pentru noi copii să intrăm în interiorul lor, să le decoram cu tot felul de obiecte și să ne petrecem timpul, vara, la umbră, cu prietenii.

Dacă în acele timpuri, colibele țineau loc de locuințe permanente pentru oameni, totusi, in istoria contemporană, acestea au fost concepute doar ca și constructii provizorii și doar pentru anumite scopuri, pentru perioade limitate și chiar pentru amuzament (in special al copiilor).

Într-o plimbare prin pădurea Caldararu, Cernica am avut o surpriză extraordinară când, lângă una din potecile ce duc spre Iaason (toponim al locului din Pădurea Căldararu, vis-a-vis, peste lac, de fostul strand Cernica), am descoperit o colibă... adevarată...și pe care o puteti vedea în imaginile de mai jos...Pentru un "tacâm" și o imagine idilică completă am adaugat cateva fotografii facute in apropierea acesteia...adică niste vreascuri, două feluri de ciuperci proaspăt culese (Limba boului - Fistulina hepatica si Pălăria Șarpelui) si pentru impresia artistică, produsul finit.

Bineînteles ca nu lângă colibă au fost preparate ciupercile și bineînțeles că focul nu a fost aprins...tocmai ce am menționat etapa istorică în care ne aflăm adică una în care nu mai este nevoie să beneficiezi în mod direct, de simplitatea și plăcerile oferite moca, de natura înconjurătoare...Ar fi fost o blasfemie să nu speli ciupercile, să nu le păstrezi la frigider, să nu consulți pe D-na Siri sau pe D-na Cortana sau pe Nea' Google pentru rețeta zilei, să nu platești taxe, să nu consumi apă, gaze, curent electric etc. etc....

Felicitari contructorului pentru realizare. Eu m-am bucurat că am putut să mai văd o asemenea colibă, atât de frumos alcătuită. Cei care doresc sa o vadă (in special cei cu copii)...în direct...în "crengi și ramuri" și să o admire la fața locului, pot sa ne contacteze pentru a le dezvalui locația mai exactă... Speram ca vizitatorii vor contribui doar pozitiv la menținerea / întretinerea acesteia... și cine stie... poate această colibă va concura la titlul de... ultima colibă din Romania. În epoca noastră, a vilelor globale (din păduri sau nu...)...dacă mai este a Unchiului Tom sau a Unchiului Ion...nu mai are nici un fel de relevanță...

Sursa: Dex

1. Casă mică și sărăcăcioasă.