- Categorie: Atractii Cernica Atractii Cernica
- Publicat: 05 Ianuarie 2011 05 Ianuarie 2011
- Accesări: 32120 32120
Evaluare utilizator: 3 / 5
Index articole
CONCLUZII
Luarea în studiu a ecosistemului Pădurii Cernica reprezintă primele contribuţii la cunoaşterea faunei din această zonă, aceasta servind ca bază de comparaţie pentru ecosistemele similare. Am urmărit o serie de probleme privind alcătuirea unor grupe de nevertebrate reprezentative pentru ecosistemul Pădurii Cernica, scoţând în evidenţă alcătuirea corpului, sistemele de organe, raporturile funcţionale dintre ele.
Referitor la biologia principalelor grupe de nevertebrate, am tratat probleme privind comportamentul lor cât şi influenţa factorilor climatici din zonă asupra dezvoltării lor.
Clasa dominantă în fauna Pădurii Cernica o formează clasa Arachnida. Grupele dominante de arachnide în ansamblul populaţiilor şi pe biotop, sunt reprezentate de: ordinul Pseudoscorpiones, ordinul Araneae, ordinul Opiliones.
Cunoaşterea ecologiei dăunătorilor forestieri, este o necesitate de primă importanţă în protecţia pădurilor, care urmăreşte înainte de toate asigurarea stabilităţii ecosistemului de pădure, asigurarea mecanismelor ce guvernează structura şi funcţionalitatea pădurii care să conducă cât mai eficient, fără perturbări şi degradări ireversibile la exercitarea integrală a funcţiilor sale ca parte a biosferei şi ca bun social economic.
Cunoaşterea dinamicii populaţiilor dăunătoare din ecosistemul cercetat, reprezintă o condiţie esenţială pentru aplicarea metodei integrate de combatere a acestor dăunători. Intervenind în circuitul trofic şi energetic din comunitatea de viaţă a pădurii cu funcţii de consumatori de diferite ordine şi reducători, organismele animale studiate completează, întregesc şi intervin în structura trofică a pădurii, participând activ la reglarea densităţii numerice şi de biomasă a tuturor componentelor din reţea şi deci la echilibrul pădurii. Activitatea biologică a cenozelor animale din pădurea cercetată, este reglată prin legi biologice proprii, prin programul de ordin superior al pădurii ca ecosistem, zoocenoza exercitând importante funcţii de control şi reglare asupra cenozei şi asupra sistemului. Orice dereglare naturală sau provocată asupra faunei pădurii, atrage după sine modificări şi dereglări ale echilibrului celorlalte componente organice pe care pădurea le poate corecta, dacă nu depăşesc anumite limite proprii.
BIBLIOGRAFIE
1. BOTNARIUC N., VĂDINEANU - Ecologie, Editura didactică şi pedagocică, Bucureşti; 1982.
2. CHIRIŢĂ C. şi Colaboratorii - Pădurile României – Studiu monografic,Bucureşti; 1981.
3. FIRĂ V., NĂSTĂSESCU M. - Zoologia nevertebratelor, Edituradidactică şi pedagocică, Bucureşti; 1977.
4. FIRĂ V. Şi Colaboratorii - Zoologia nevertebratelor, Manual delucrări practice partea a II-a, Bucureşti; 1975.
5. FUHN I., NICULESCU- - Araneida (Arachnida) în Fauna României BURLACU F. vol.V, fascicolul 3, Ed. Academiei Bucureşti; 1971.
6. GROSSU AL. - Mollusca (Gasteropoda, Pulmonata) în “Fauna României”; Ed. Academiei; Bucureşti, vol. III, fascicolul 1, 1955
7. KIS B., TOMESCU N. - Lucrări practice de zoologia nevertebratelor, Cluj-Napoca, 1984.
8. LĂCĂTUŞU M., PISICĂ C. - Biologia dăunătorilor animali, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1980
9. MATIC Z. -Chilopoda (Miriapoda) În “Fauna României”, vol. VI, fascicolul I, Ed. Academiei, Bucureşti, 1966
10. MATIC Z., NĂSTĂSESCU M. - Zoologia nevertebratelor, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti 1983
11. POSEA G., ŞTEFĂNESCU I. - Municipiul Bucureşti cu Sectorul Agricol Ilfov, Ed. Academiei R.S.R.,Bucureşti,1984
12. RADU V. GH., RADU V.V. - Zoologia nevertebratelor, vol.II, Ed. Didactică şi pedagogică Bucureşti, 1967
13. RADU V. GH. - Isopoda (Crustacea). În “Fauna României”,vol. IV,fascicolul 14, Ed. Academiei, Bucureşti, 1985
14. STRUGREAN B. - Ecologie Generală, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1965
15. SUCIU M., POPESCU AL. - Lucrări practice de zoologie, Ed.Didactică şi pedagogică, Bucureşti 1975
16. x x - Fauna R.P.R. Îndrumător, partea I, Ed. x Academiei, Bucureşti 1951
17. DĂNIŢĂ N. Şi Colaboratorii - Ecologie forestieră, Ed. Ceres, Bucureşti, 1977
Abonare pentru a fi notificat cu privire la comentariile noi
Raportati
Comentariile mele