Obiceiuri Locale... Și Nu Numai...

Ion - Blestemul pământului, blestemul iubirii (1979)

Portalul nostru s-a străduit, se străduiește să ofere informații  acelora  pentru care a fost creat. Adică comuna Cernica.... Înformații de natură internațională sau chiar națională nu (prea)  fac obiectul demersurilor noastre. Pentru acestea există o mass-media multiplă...Așadar să ne întoarcem la „țarina noastră”..

Ne-am propus, atât căt ne permit cunoștințele noastre, documentarea, capacitatea noastră de a le filtra să venim dinspre istoria trecută către contemporaneitate...

Bunăoară ne-am propus să scriem despre „ziceri” (unele de duh) despre oamenii acestor locuri din care ne tragem... Exemple concrete - „Oul lui Gulubeajă”, „Nae al lui Cais”, originea unor porecle „Tărtăcuță”, „Comedie” și altele..

Dar până atunci să consemnăm căteva dintre faptele concrete, obiceiuri, petrecute în secolul-viteză cu numărul 20 !

   Familiile aveau peste 5 copii. Fete și băieți. De pregătirea pentru viață a băieților: lucrarea pământului, îngrijirea animalelor, treburi gospodărești complexe (tâmplărie, reparații curente și altele) se ocupau bărbații. De fete se ocupau femeile. Adică să pregătească mâncare, să spele, să îngrijească pe cei micuți, să devină mame bune, să peticeacă îmbrăcămintea uzată, să dereticească prin casă și multe altele ...

     Pe timpurile bunicilor noștri un barbat sau o femeie singure nu puteau să îndeplinească toate acestea. De aceea cei care rămâneau singuri prin pierderea jumătății, după creștinescul an de doliu, de la despărțire, se recăsătoreau.

   Facem o paranteză cu un exemplu din Laponia. Acolo viața este foarte simplă bărbatul pescuia foci iar femeia le pregătea. Nici unul nu putea să-l suplinească pe celălalt. De aceea în cazul dispariției unuia dintre ei (în special a bărbaților, care la orice cădere în apa înghețată era moarte sigură) trebuia „să se cupleze” imediat cu un alt consort pentru omeneasca supraviețuire..

     O altă cutumă, de la noi, din acele nu prea îndepărtate timpuri era ca fetele și băieții să se căsătorească în ordinea descrescătoare a vârstei. Altminteri dacă se mărita o fată mai mică cea mai mare risca să rămână „fată bătrână”... Și exemple sunt destule... Cu băieții era ceva mai simplu. Interveneau cunoscuții, mătușile, rudele, pețitorii, „cumetrele”...     În cele din urmă toți trebuiau să-și întemeieze o familie... Căci rasa umană trebuie să se perpetueze...

   Așa se explică unele căsătorii oarecum ciudate care, în contextul vremurilor, erau absolut normale.

     Căci nu vremurile sunt sub oameni ci oamenii sub vremuri...!

     21 septembrie 2022           Voxcernica.ro

Notificare comentarii

Pentru un dialog civilizat, articolele si comentariile care contin expresii vulgare, injurii catre alti utilizatori sau incita la violenta, ura, sunt defaimatoare, ofensatoare, promoveaza produse sau servicii, sau nu au legatura cu subiectul comentat, vor fi sterse. Responsabilitatea pentru articole si comentarii revine autorului acestora.

Vox Cernica TV