Tipărire
Scris de crispat crispat
Categorie: Opinii Opinii
Publicat: 26 Noiembrie 2009 26 Noiembrie 2009
Creat: 26 Noiembrie 2009 26 Noiembrie 2009
Accesări: 5146 5146
cernica

Evaluare utilizator: 2 / 5

Steluță activăSteluță activăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
 

Păi se fură chiar şi ce nu ai, n-ai avut, şi eventual nu vei avea niciodată...

Ghici ciupercă ce-i!

NOROCUL!!!!

Într-adevăr, deşi pare greu de crezut, românii au descoperit şi această infracţiune imposibilă....

AVERTISMENT: Acest articol este un exerciţiu de analiză asupra minţii şi sufletului autorului, pe care acesta şi le-ar dori schimbate, eliberate de prejudecăţi şi automatisme. Dacă trăiţi în zona Cernica, sau chiar oriunde în România, poate mă veţi înţelege. Că de ajutat e foarte greu...

Deci, ce-mi văzură ochii la prima oră, într-o intersecţie din Pantelimon, Bucureşti, România? Păi, îmi văzură o pereche de conaţionali, compatrioţi de etnie incertă -- adică oarecum amestecată, dacă e să ne luăm după caracteristicile antropometrice indo-caucaziene -- care şedeau frumuşel cu posterioarele într-un portbagaj de Dacie 1310 şi ce credeţi că-mi făceau (nu mie, aşa vine vorba)? Fiind dânşii vânzători volanţi (nu hoţi, volanţi) de ziare cu punctul de lucru în intersecţia respectivă, răzuiau metodic, unul câte unul, tichetele cu nu-ş' ce concurs, lipite temeinic de exemplarele unui ziar colorat. Cât am stat la stop nu au dat semne să fi câştigat ceva din norocul altora, dar bag samă că nu erau la prima operaţiune de acest gen -- probabil fac asta zilnic. Dat fiind faptul că abandonaseră efortul de a merge printre maşini, mi se pare evident că răzuiala e rentabilă -- probabil până acolo încât, după ce termină, aruncă tot teancul de ziare fix la gunoi. Sau pe jos -- să mai muncească şi alţii.

Haideţi să facem o analiză a relatării anterioare, să vedem ce iese. Dacă ne gândim puţin, ce mare lucru făceau oamenii aceia, ca să zicem despre ei că FURAU CEVA sau pe CINEVA? Dacă privim lucrurile din punct de vedere pseudo-legal, nu făceau absolut NIMIC RĂU!
În primul rând, nu se ştie pe cine păgubeau -- putea fi oricine dintre cei care ar fi cumpărat ziarele în ziua aceea, dar la fel de bine se putea să nu fi păgubit pe nimeni. Oricine şi Nimeni nu pot face plângere nici măcar la poliţie, mai ales dacă habar n-au
dumnealor că ar fi putut să aibe ceva şi n-au avut. Dacă n-au avut, nici nu li s-a luat! Corect? Corect!
În al doilea rând, editura sau firma de distribuţie a ziarelor probabil că îşi ia banii pe ele (altfel cei doi mici întreprinzători nu ar mai putea lua marfă şi altă dată). O oarecare pagubă se produce, desigur, pentru că talonul de concurs are rol de reclamă. Dar cine poate şti dacă nu cumva ar fi mai puţini cumpărători reali, faţă de cazul în care TOATE exemplarele sunt plătite de către cei doi descurcăreţi? Probabil că tirajele cresc artificial, pe durata concursului cu câştiguri, dar banii ajung până la urmă la editură în număr mai mare, ceea ce este exact scopul acţiunii publicitare. Deci, care-i problema?
Şi de unde ştim noi că banii sau bunurile câştigate "nelegitim" nu merg de fapt la vreo fundaţie caritabilă pentru ajutorarea săracilor? Păi cred că nu mai are rost să aprofundăm, dar nici nu ştim sigur.

Care este problema? Că ţărişoara noastră nu poate ajunge prea departe cu astfel de oameni? Că marea noastră problemă, a tuturor în această ţară, e că ne furăm singuri norocul prin tot ce facem sau nu facem, şi mai ales prin modul în care facem orişice, inclusiv gânditul? Greu de dovedit...

Acum, să vedem mai departe. Vasăzică, deşi îi vede zilnic o mulţime de lume, nu se întâmplă absolut nimic (ba poate chiar multă lume se veseleşte şi are randament mai bun la serviciu...). După cum nu se întâmplă nimic nici cu multe alte lucruri, muuuult mai grave, văzute zilnic peste tot, de noi toţi. Nimeni nu zice nimic, nimeni nu reclamă nimic (decât poate vreun biet nebun care nu ştie ce face), totul merge înainte ca şi până acum. Să nu mai tratăm şi cazul în care chiar se fac reclamaţii sau plângeri, că atunci dăm direct în depresie, oameni buni... Dar EU, care am văzut şi pac-pac, am "raportat" pe Internet? Păi de-abia aici ajungem la  ADEVĂRATA problemă! În primul rând că am o minte anormală -- după cum aţi văzut, se poate demonstra că respectivii nu făceau nimic rău, nici pentru ei, nici pentru populaţie, nici pentru ţara în sine, cu mama ei (de) natură cu tot! Apoi, aş putea explica oare de ce am observat ce fel de etnie aveau cei doi? De ce ETNIA are vreo importanţă? De ce am prejudecăţi etnico-rasiale? Ce aş fi zis dacă erau doi NEMŢI sau doi CHINEZI (ambele ipoteze fiind destul de plauzibile în ziua de azi, mai ales dacă iese pasienţa cu Johannis), sau orice alt fel de metişi obţinuţi prin încrucişare cu minunata şi pura etnie română? Bine măcar că nu puteau fi JIDANI... Ăştia, mai deştepţi, au cam plecat înainte să se scufunde corabia, cu marinar cu tot... Am cumva impresia că etnia rromă ne poluează nouă genele? (Apropo, genele noastre cred că sunt prin definiţie ceva impur, dat fiind că am rezistat pe aceste meleaguri, asimilând sau lăsându-ne parţial asimilaţi de multe popoare, populaţii şi grupuri...) De ce mi se pare că nu suntem în stare să le înnobilăm noi pe ale lor? Şi, dacă mă pretind creştin, alături de vreo 85% din populaţie sau naţie, de ce nu îi iubesc pur şi simplu, aşa cum s-ar presupune normal pentru un creştin, de ce mă încrunt cu resentiment (mai ales că n-au făcut nimic rău...), de ce nu sunt mai tolerant, de ce nu mă întreb cum de le OBSERV etnia amestecată, de ce nu caut să rămân în pace cu gândurile senine, înalte, pure, platonico-creştino-iubitoare de oameni virtuali şi virtuoşi?
Făceau ei oare ceva care L-ar fi supărat pe Dumnezeu? Încălcau vreo lege din cele pe care oricum le încalcă prea mulţi în România? Şi dacă da, sunt eu chemat să schimb ceva pe lume, în ţara asta, în oraş, cartier, în comună, sat, sau măcar pe uliţa mea?

Cum aş putea să schimb pe alţii, când nu mă pot schimba pe mine? Dacă alţii nu se schimbă, înseamnă oare că trebuie să abandonăm orice luptă, pentru că "merge şi aşa"? Nu ar trebui să mă mai enervez când dau nas în nas cu un nesimţit care a intrat pe sens interzis? Voi reuşi vreodată să cred că a merge pe contrasens e ceva NORMAL? Voi începe să o fac şi eu, poate zilnic?

De ce nu, dacă a merge în sens interzis ne duce mai repede la destinaţie?

Din păcate, destinaţia noastră este prea des una măruntă, apropiată în timp şi spaţiu, meschină, egoistă, efemeră, putredă. Tristă.

alt