Evaluare utilizator: 1 / 5
Domnul Cosma Ivan a făcut parte dintre pionierii fotbalului din comuna noastră.
S-a născut la 14 august 1928 şi a făcut parte din grupul de tineri care s-a încumetat să “implementeze” (ca să folosim un termen azi la modă) fotbalul în Tânganu în anii de după război. Era pentru prima dată când fotbalul pătrundea prin părţile noastre, până atunci acesta era doar apanajul marilor oraşe, nicidecum al satelor, fie ele şi din apropierea Bucureştilor. A fost primul portar al echipei satului Tânganu şi este cunoscut sub numele de Ganea lui Manea. Îl rugăm să ne vorbească despre începuturile fotbalului din comuna noastră şi, implicit, despre cele ale domniei sale:
- În anii de după război un grup de tineri, printre care m-am numărat şi eu, am început să
batem mingea pe lunca de lângă sat. Apoi am început să-i “provocăm” pe cei din alte sate din comuna noastră: pe cei din Cernica - aveau terenul pe lunca de sub cimitirul satului, pe cei din Bălăceanca - aveau terenul la intrarea în sat dinspre Cernica pe partea stângă. La ora stabilită ne întâlneam şi în funcţie de numărul celor prezenţi începeam meciul în număr de 5 la 5, 8 la 8, rareori se ajungea la 11 la 11. Cei de azi trebuie să înţeleagă că erau alte timpuri, că fotbalul era la începuturi şi nu avea răspândirea de azi.
- Amintiţi-ne câteva nume de fotbalişti din acele timpuri.
- Din Tânganu trebuie să încep, în primul rând, cu Cosma Tudor-Cocoş mai în vârstă decât mine (născut la 20 martie 1926), apoi pe Radu Gheorghe (Ghiţă Mocanu) ajuns contabil la diverse instituţii din localitate, Titi Bodu, viitor inginer, Gogu lui Damian zis “Popeda”, Guţă Ţigănuş, Arghirescu Aurel, băiatul lui Arghirescu Tudor-Grecu, proprietar important de pământ în Tânganu, Cosma Aurică-Michi fratele lui Cosma Tudor-Cocoş. Din Cernica amintesc pe Emil şi Nicu lui Neamţu, pe Costin Buchii, fratele lui Tomiţă Manea (nn: tatăl renumitului jucător de mai târziu, Dumitru Manea) iar din Bălăceanca pe Marin Ciotoran portar ca şi mine. Pe 20 mai 1950 am fost încorporat, pe atunci armata dura 3 ani, când m-am întors aveam 25 de ani, eram considerat “bătrân”. Am găsit postul de portar ocupat de Anatolie, băiatul preotului Bucinski. Tolea, cum îi ziceam noi, era bine făcut, avea peste 1,80 m, solid de care atacanţii adverşi se loveau ca de o stâncă. Apăruseră şi alţi jucători cum ar fi Popescu Victor, băiatul preotului Popescu Ionică, Petrică Roşu-Coţomeagă, viitor contabil, Cristea Ion zis Bombonică, viitor inginer agronom, Oprea Marin-Patile, Nicu Şindiu, Ştefan Emanoil-Nole Danilă, Pădureanu Constantin-Ţapu şi mulţi alţii.
- Am dori să ne relataţi câteva întâmplări mai hazlii:
- Apariţia mingilor de fotbal, care în concepţia necunoscătorilor păreau foarte grele, le-a făcut pe unele femei să se mire cum de pietroaiele alea mari şi galbene nu sparg capetele băieţilor care se încumetă să le lovească. La un meci cu Bălăceanca era frig şi portarul lor Marin Ciotoran purta în cap o căciulă ţuguiată. Îl luase frigul pe bietul portar pentru că înaintaşii noştri nu se prea apropiau de el, în schimb eu am avut de furcă.
- În final, ce le spuneţi fotbaliştilor de azi?
- Să iubească fotbalul şi să nu uite de unde am plecat noi. Când apărea o minge adevărată de fotbal în sat, adusă de binevoitori (în special elevi sau studenţi în Bucureşti) era privită ca pe o minune. În rest ne jucam cu mingi de cârpă şi în cazuri mai fericite cu mingi de cauciuc.
- În numele iubitorior de fotbal vă mulţumim pentru amabilitate şi ca să vă dovedim că nu v-am uitat rugaţi pe nepoata dvs să vă prezinte paginile de sport - scrise- din ziarul nostru pe calculator VOXCERNICA.
Şi i-am dat amabilului şi venerabilului nostru intervievat un capitol din lucrarea în pregătire: “Tânganu. Microistorie fotbalistică”, în care găseşte amintiri despre începuturile fotbalului nostru şi în care vor fi incluse şi informaţiile furnizate prin acest interviu.
În fotografia de mai sus sunt următorii de la stânga la dreapta:
Oprea Marin - zis şi Şinu lui Patile
Simion Ion - Oiţă al lui Florea Croitoru
Ştefan Emanoil - Nole al lui Dănilă
Cristea Stere - al lui Turugă
Istrate Mieluş - al lui Ridichie
Este facuta pe terenul “La Valtoare” de pe lunca de sub Tanganu aproximativ intre anii 1955-1957
Va mai prezentam doua fotografii
În rândul de sus de la stânga la dreapta: Ion Nicolae-Godac, arbitrul Radu Ion-Muţunache, Iordache Gogu-Zanea, Grigore Mihai-Fâsâiac, Preda Constantin-Creţu, Turcitu Gheorghe-Cheşa, Ivan Tudor-Dudel.
În faţa lor aşezaţi pe iarbă: Mircea Dospitu, „delegatul in civil” Cosma Tudor-Mafoame, Cosma Tudor-Cocoş, Meilă Ion-Curcă, Bolboja Vasile, State Vasile-Pocăitu. Si o precizare tristă: dintre cei 13 prezenţi în fotografie 7 ne-au părăsit...
În rândul de sus de la stânga la dreapta: Ion Constantin (Godăcel), Oprea Gică (Câcă), Muşat Gheorghe (Talanga), Cosma Tudor (Cocoş - în civil), State Vasile (Pocăitu), Gheorghe Ion (Nită), Ivan Virgil (Coţomeagă), Stoian Victor (în civil).
Articole asemanatoare
Campurile de mai jos marcate cu * sunt obligatorii.
foarte interesant interviul pacat ca e cam scurt
imi place foarte mult,
Ciotoran din interviu are legatura cu istoricul nostru?
Acolo la capitolul 4 undeva isi gaseste loc si... Parvu Ion - alias "Inginelu"...da r si un alt hatru, de data aceasta...tanga nean, Parvu Gheorghe zis si "Ingi" tatal lui...Inginelu. ..
Ar fi frumos si o istorie a politici din comuna noastra.
Numele meu este Parvu Nelu.nu (Parvu Ion)
Inca un articol de nota 10.
E o calatorie in trecut. Foarte frumos!
Sper sa continuati sa ne prezentati si altele.
RSS pentru acest articol.